Universul Juridic Premium nr. 11/2016
Întreruperea cursului prescripţiei extinctive prin formularea unei cereri de chemare în judecată. Anularea cererii iniţiale. Formularea unei noi cereri în termen de 6 luni. Necesitatea analizării fondului cauzei pentru verificarea împlinirii cursului prescripţiei
de Răzvan Anghel
15 noiembrie 2016În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
Asupra apelului civil de faţă:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 februarie 2015 reclamantul (...) a învestit Tribunalul Constanţa, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de DGRFP G. prin AJFP C., cu soluţionarea acţiunii civile vizând repararea prejudiciului produs prin eroarea judiciară rezultând dintr-un proces penal, arătând că a fost arestat în mod nelegal pentru o perioadă de timp de 380 de zile în cauza penală care a format obiectul dosarului penal nr. (...), cauză care a fost soluţionată într-un interval de timp de 4,4 ani.
Prin precizările adresate instanţei la data de 20 februarie 2015, reclamantul (...) a precizat valoarea obiectului acţiunii ca fiind de 1.605.000 euro, reprezentând daune morale pentru arestarea nelegală pe o perioadă de 380 de zile, fiindu-i îngrădit dreptul de liberă circulaţie în perioada cuprinsă între (...), respectiv 4,4 ani şi 25 de zile, deoarece a fost obligat să semneze un grafic la poliţie în fiecare zi, astfel încât i-a fost imposibil să îşi găsească un loc de muncă în ţară sau în afara ţării.
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
Susţine reclamantul că este îndreptăţit a i se acorda suma solicitată cu titlu de daune morale, întrucât în perioada cât a durat procesul penal persoanele din anturajul său l-au evitat, membrii familiei sale au refuzat să mai păstreze legătura cu acesta, nu s-a putut angaja în muncă deoarece bunul său renume a fost pătat prin acest proces penal, a fost umilit şi agresat verbal de către ceilalţi deţinuţi şi şi-a pierdut familia, soţia şi cei doi copii.
Acestei sume de 1.605.000 euro i se adaugă suma de 76.500 lei, reprezentând contravaloarea unui salariu mediu pe economie de câte 1.500 lei lunar, pe o perioadă de timp de 4,4 ani şi 25 de zile, cât a durat procesul penal finalizat cu achitarea reclamantului C.V.
Reclamantul nu a indicat temeiul juridic al acţiunii deduse judecăţii, astfel încât, în considerarea art. 22 alin. (4) C. proc. civ., instanţa de fond a calificat acţiunea ca fiind întemeiată pe dispoziţiile consacrate de art. 539 C. proc. pen., care se referă la dreptul de a fi despăgubit al persoanei care a fost privată nelegal de libertate.
Legal citat, pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de DGRFP G. prin AJFP C., şi-a precizat prin întâmpinare poziţia procesuală faţă de prezenta acţiune civilă, invocând, pe cale de excepţie, prescrierea dreptului la acţiune, prin raportare la art. 541 alin. (2) C. proc. pen., iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
La rândul său, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii, în considerarea datei când hotărârea penală a rămas definitivă, respectiv 28 martie 2014, prin raportare la data de 5 mai 2015, când reclamantul (...) a promovat prezenta acţiune civilă, cu motivarea că îşi însuşeşte motivele pentru care pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de DGRFP G. prin AJFP C., a invocat această excepţie.
Prin sentinţa civilă nr. 1112 din 27 mai 2015, Tribunalul Constanţa a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins ca prescrisă acţiunea reclamantului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, că în cauză se aplică dispoziţiile art. 541 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "acţiunea poate fi introdusă în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii instanţei de judecată, precum şi a ordonanţei sau încheierilor organelor judiciare, prin care s-a constatat eroarea judiciară, respectiv privarea nelegală de libertate".
S-a arătat că în cauza de faţă data rămânerii definitive a hotărârii instanţei de judecată este data de 28 martie 2014, respectiv data pronunţării deciziei penale nr. 1116 din 28 martie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul penal nr. (...), prin care s-a consacrat definitiv achitarea reclamantului şi, respectiv, caracterul nelegal al măsurii arestării acestuia.
Ca atare, iniţial, termenul de 6 luni pentru exercitarea acţiunii întemeiate pe art. 539 C. proc. pen. a început să curgă la data de 28 martie 2014.
S-a mai reţinut că reclamantul (...) a învestit Tribunalul Constanţa cu o primă cerere pentru repararea pagubei la data de 21 iulie 2014, în cadrul termenului de 6 luni prevăzut de art. 541 C. proc. pen., cerere înregistrată sub nr. (...).
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
Prin încheierea nr. 106 din 30 septembrie 2014, această cerere a fost anulată în procedura regularizării, în temeiul art. 200 alin. (1) C. proc. civ., deoarece reclamantul C.V. nu a indicat motivele de fapt şi de drept care o susţin, valoarea obiectului acţiunii, cererea nefiind dactilografiată şi nici însoţită de înscrisuri doveditoare.
Această încheiere a rămas definitivă prin neexercitarea căii de atac a reexaminării în termenul legal de 15 zile de la data comunicării.
Reclamantul (...) a învestit Tribunalul Constanţa cu soluţionarea unei noi cereri de reparare a pagubei la data de 2 februarie 2015, cererea fiind înregistrată sub nr. (...).
..........
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.