Consideraţii privind infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare
de Radu Florin

I. Aprecieri introductive

Aşa cum iniţiatorul său - Guvernul României - arată în "Expunerea de motive", noul Cod penal al României apare ca un moment de o importanţă deosebită în evoluţia legislativă a statului român şi a societăţii noastre. Având rolul de a compensa deficienţele reglementărilor penale existente anterior, acesta îşi propune să creeze un cadru legislativ modern, în concordanţă cu sistemele juridice penale din ţările cu tradiţie în acest domeniu (Italia, Germania, Franţa, Spania), să reunească în cadrul lui reglementări de natură penală din actualele legi speciale, să asigure o cât mai mare respectare a principiului accesibilităţii şi previzibilităţii legii.

Atât cât poate fi evaluat un nou Cod penal înainte de a intra în vigoare, putem afirma că, în mare măsură, scopul iniţiatorului şi a specialiştilor ce au contribuit fundamental la elaborarea sa a fost atins, fiind realizate dezideratele îndrăzneţe ale acestora. Rămâne, bineînţeles, ca trecerea timpului, modul în care se va reflecta în practica judiciară şi impactul pe care îl va avea în domeniul criminalităţii să ne arate cu adevărat dacă este aşa sau nu.

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

În concret, la pct. 2.61 din Expunere, se arată că, "Infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare a fost reglementată pornind de la regândirea actualei infracţiuni de denunţare calomnioasă, care nu se mai regăseşte în cuprinsul proiectului". Raţiunea acestei modificări are în vedere faptul că denunţarea calomnioasă în forma de bază, deşi reglementată ca o infracţiune contra înfăptuirii justiţiei, nu reprezintă altceva decât o formă specială a infracţiunii de calomnie, urmarea evidentă a acestei fapte fiind afectarea reputaţiei unei persoane căreia i se impută, în mod nereal, săvârşirea unei infracţiuni. În plus, în cuprinsul proiectului nu se mai regăseşte incriminată infracţiunea de calomnie astfel că denumirea marginală nu mai putea fi menţinută.

În realitate, sesizările mincinoase, fie că invocă săvârşirea unor fapte inexistente, fie imputarea unor fapte reale unei persoane nevinovate, reprezintă mijloace insidioase prin care organele judiciare sunt determinate să efectueze investigaţii ori să desfăşoare anumite proceduri de verificare a veridicităţii acestora ceea ce presupune o risipă de timp, energie, personal şi resurse în instrumentarea unor cauze sortite din start eşecului (spre exemplu se reclamă uciderea unei persoane aflate în viaţă, sustragerea ori distrugerea unui bun inexistent etc. - fapte care în prezent nu sunt incriminate).

Mai mult, ele pot determina chiar efectuarea unor acte procedurale care presupun restrângerea exercitării unor drepturi (de pildă, o sesizare care reclamă în mod neadevărat existenţa unui cadavru într-o locuinţă, fără a imputa vreo faptă penală unei anume persoane, poate duce la efectuarea unei percheziţii în acea locuinţă - faptă de asemenea neincriminate în prezent).

Pornind de la aceste considerente, infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare reglementează, atât sesizarea neadevărată cu privire la o faptă prevăzută de legea penală, cât şi atribuirea pe nedrept a comiterii unei fapte reale unei persoane nevinovate.

O altă modificare adusă se referă la înlocuirea actualei cauze de reducere a pedepsei, cu o cauză de nepedepsire, în scopul de a încuraja persoanele care comit această infracţiune să comunice organelor judiciare dacă denunţul, plângerea sau probele produse sunt neadevărate pentru a nu mai continua investigaţiile şi a nu se produce vreo vătămare drepturilor ori intereselor unor persoane inocente, cauza de impunitate putând interveni numai până la reţinerea, arestarea sau punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva celui faţă de care s-a făcut denunţul sau plângerea ori s-au produs probele".

II. Conţinutul legal

Conform art. 268 (cu titlul marginal "Inducerea în eroare a organelor judiciare", situat în Titlul IV, "Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei", din Legea nr. 286/2009 (noul Cod penal al României) :

"Sesizarea penală, făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârşirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană, cunoscând că aceasta este nereală, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Producerea sau ticluirea de probe nereale, în scopul de a dovedi existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori săvârşirea acesteia de către o anumită persoană, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Nu se pedepseşte persoana care a săvârşit inducerea în eroare a organelor judiciare, dacă declară, înainte de reţinerea, arestarea sau de punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva celui faţă de care s-a făcut denunţul sau plângerea ori s-au produs probele, că denunţul, plângerea sau probele sunt nereale".

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

III. Condiţii preexistente

A) Obiectul infracţiunii

a) Obiectul juridic generic îl reprezintă - dată fiind situarea infracţiunii în titlul dedicat ocrotirii desfăşurării activităţilor specifice justiţiei - relaţiile sociale referitoare la apărarea, prin mijloace de natură penală, a unei bune administrări a justiţiei, ca activitate fundamentală într-un stat de drept. Într-adevăr, Constituţia României, în art. 124-134, acordă o importantă atenţie acestei "puteri în stat" - autoritatea judecătorească. Adăugăm la aceasta Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, dar şi normele jurisprudenţiale, cu caracter obligatoriu, emise de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, atunci când a analizat, cu diferite ocazii şi din cele mai diverse unghiuri de vedere, complexa problematică a justiţiei, îndeosebi accesul liber la aceasta.

b) Obiectul juridic special. Este reprezentat de totalitatea relaţiilor sociale ce se nasc şi se desfăşoară în legătură cu necesitatea de a nu exista situaţii în care anumite persoane să formuleze acte de sesizare a organelor judiciare cu privire la fapt nereale, precum şi la producerea ori ticluirea unor probe nereale.

c) Obiectul material. Infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare nu are obiect material, asupra căruia să se răsfrângă acţiunile incriminate. Probele nereale, la care se referă textul incriminator nu pot constitui obiect material al infracţiunii, ci doar, eventual, obiect al măsurii de siguranţă a confiscării speciale, potrivit art. 112 C. pen.

B) Subiectul infracţiunii

..........

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.