Universul Juridic Premium nr. 12/2014
Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale. Calificarea cererii de anulare a hotărârii consiliului local prin care solicită trecerea bunului în domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale. Cadru procesual
de Andreea Elena Tabacu
19 decembrie 2014În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 20 ianuarie 2012, reclamanta Direcţia Judeţeana Pentru Sport şi Tineret A, reprezentată legal prin Director, a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul P., prin Primar, Primăria Municipiului P., Consiliul local al Municipiului P., solicitând anularea HCL nr. 434 din 24 decembrie 2003, nr. 193 din 25 noiembrie 2004 şi nr. 180 din 31 mai 2007 şi să se constate dreptul de administrare al reclamantei pentru terenurile şi construcţiile ce fac obiectul hotărârilor de consiliu local menţionate.
S-a solicitat şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a dobândit dreptul de administrare asupra terenurilor în litigiu, conform HCM nr. 923/1974, iar prin hotărârile contestate, aceste terenuri împreună cu construcţiile şi inventarul aferent au fost trecute în mod nelegal în domeniul public al Municipiului P. şi în administrarea consiliului local al acestei unităţi administrativ-teritoriale.
O astfel de schimbare a regimului juridic al imobilelor nu putea fi făcută prin hotărâre a consiliului local, ci doar prin hotărâre de Guvern, Municipiul P. stăpâneşte terenurile fără a exista un act în acest sens, dispunând reconstituirea dreptului de proprietate pentru anumite persoane, stăpânind terenurile care sunt intabulate pe numele Direcţiei Judeţene de Tineret şi Sport.
Prin sent. nr. 1662 din 6 martie 2013, Tribunalul A. a respins excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor şi prescripţia, a admis acţiunea formulată de reclamanta Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Argeş, reprezentată legal prin Director, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul P., prin Primar, Primăria Municipiului P., Consiliul local al Municipiului P. şi a anulat HCL nr. 434 din 24 decembrie 2003, nr. 193 din 25 noiembrie 2004 şi nr. 180 din 31 mai 2007.
Totodată, s-a constatat dreptul de administrare al reclamantei pentru terenurile şi construcţiile ce fac obiectul hotărârilor de consiliu local menţionate.
Pentru a pronunţa soluţia, tribunalul a reţinut că pârâţii s-au apărat invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi prescripţia dreptului material la acţiune, care nu sunt întemeiate deoarece pârâţii au calitate procesuală pasivă în cauză, în calitate de emitenţi ai actelor contestate, precum şi de beneficiari ai acestor acte, iar cu privire la excepţia prescripţiei, s-a constatat că şi aceasta este nefondată, în raport cu dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 213/1998, care prevăd că bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că prin hotărârile contestate s-a dispus trecerea din domeniul public al statului şi din administrarea reclamantei în domeniul public al Municipiului P. şi în administrarea consiliului local a imobilelor situate în P., str. S., nr. 12, identificate în Anexele nr. 1 şi nr. 2 la HCL nr. 180/2007.
Aceste imobile au fost trecute în administrarea reclamantei, conform HCM nr. 923/1974, imobile constând în teren în suprafaţă totală de 191.400 mp şi în construcţiile ce compun complexul sportiv Sala Sporturilor din Municipiul P.
Potrivit Ordinului nr. 295 din 13 februarie 1991 al Ministerului Tineretului şi Sportului, administraţiile bazelor sportive şi-au încetat activitatea, fiind comasate cu direcţiile judeţene pentru sport, iar patrimoniul acestora a trecut la persoanele dobânditoare în administrare, statul fiind în continuare proprietar.
Conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului judeţean, respectiv a Consiliului general al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului.
În cauză, imobilele în litigiu nu au fost trecute în domeniul public al Municipiului P. şi în administrarea Consiliului local al Municipiului P. prin hotărâre a Guvernului, ci prin hotărâre a consiliului local, situaţie în care cele trei hotărâri sunt lovite de nulitate absolută, conform textului legal sus-menţionat şi a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, care prevăd că actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută.
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
Faţă de aceste considerente şi în temeiul dispoziţiilor legale menţionate, a fost admisă acţiunea, anulate HCL nr. 434 din 24 decembrie 2003, nr. 193 din 25 noiembrie 2004 şi nr. 180 din 31 mai 2007 şi s-a constatat dreptul de administrare al reclamantei pentru terenurile şi construcţiile ce fac obiectul hotărârilor de consiliu local menţionate.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Municipiul P. şi Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret A.
În recursul formulat de Municipiul P. se susţine că în mod greşit instanţa a respins excepţiile invocate vizând prescripţia dreptului de a promova acţiunea, în condiţiile în care de la data emiterii hotărârilor au trecut mai bine de 3 ani, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului P., raportat la dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 215/2001, şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.
Se susţine că reclamanta este doar administrator al bunurilor cuprinse în Anexa la hotărârile contestate, nefiind proprietar pentru a putea promova o asemenea acţiune.
Singurul care putea formula cererea era proprietarul, respectiv statul român, prin Ministerul Finanţelor, iar nu administratorul bunurilor.
Cu privire la legalitatea hotărârilor de consiliu local se arată că prin adresa nr. 1239/2003, Direcţia pentru Sport a Judeţului A. a solicitat includerea în patrimoniul
..........
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.