Excepţia lipsei calităţii de reprezentant (a "puterii de a reprezenta") şi excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant
de Suciu Alexandru

În vechiul Cod de procedură civilă, lipsa sau lipsurile reprezentării erau tratate în acelaşi articol, şi anume art. 161, cu excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu, având în vedere regimul lor juridic identic. În noul Cod, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant este tratată separat în art. 82 noul C. proc. civ., în secţiunea dedicată reprezentării părţilor în proces. Se face astfel distincţia clară între excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu şi lipsa dovezii calităţii de reprezentant. Prima vizează un act făcut de o persoană lipsită de capacitate procesuală de exerciţiu, iar cea de-a doua vizează un act făcut de o persoană cu capacitate procesuală deplină, în numele unei alte persoane (cu sau fără capacitate de exerciţiu), fără să poată dovedi calitatea sa de reprezentant. Prima excepţie se referă la condiţiile de exercitare a acţiunii civile, sancţionând lipsuri ale dreptului la acţiune şi este o excepţie de fond, în timp ce a doua nu are legătură cu dreptul la acţiune al părţii, ci cu dovada că cel ce o reprezintă are această calitate.

Nici vechiul Cod şi nici noul Cod de procedură civilă nu disting între lipsa "puterii de reprezentare" şi "dovada calităţii de reprezentant", două noţiuni aparent similare, însă cu consecinţe juridice distincte. Puterea de reprezentare este o condiţie de fond pentru efectuarea unui act de procedură sau pentru a exercita o acţiune civilă, deci pentru a avea "calitatea de reprezentant". Ea ţine de aptitudinea reprezentantului de a exercita în numele părţii drepturile şi obligaţiile procesuale. Se poate manifesta fie sub forma lipsei puterii de reprezentare (când legea nu conferă puterea de reprezentare decât anumitor persoane)⁽¹⁾, fie a lipsei calităţii de reprezentant. Considerăm totuşi că lipsa calităţii de reprezentant include şi lipsa puterii de reprezentare, întrucât, dacă legea nu conferă putere de reprezentare, automat nu poate exista pentru acea persoană nici calitatea de reprezentant.

Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant nu vizează fondul dreptului reprezentantului, ci doar un aspect formal, respectiv dovada calităţii sale. De multe ori, cel ce reprezintă partea are această calitate legală, însă actul de procedură efectuat va fi anulat, pentru motivul formal că reprezentantul nu a putut face dovada calităţii sale.

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

În schimb, poate exista o dovadă a calităţii de reprezentant⁽²⁾, însă reprezentantului să-i lipsească puterea de reprezentare⁽³⁾.

Este clar că cele două situaţii sunt distincte şi nu putem accepta includerea lipsei puterii de reprezentare (adică a calităţii de reprezentant) în excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant.

În literatura juridică⁽⁴⁾ s-a arătat că excepţia lipsei puterii de reprezentare (a calităţii de reprezentant) este o excepţie de fond, întrucât priveşte iregularităţi ale calităţii persoanei reprezentantului, peremptorie şi absolută. Această neregularitate vizează lipsa calităţii procesuale de reprezentant, care afectează validitatea reprezentării şi a actelor săvârşite de reprezentant. Spre deosebire de excepţia lipsei dovezii de reprezentant, ea are în principal un efect peremptoriu, întrucât reprezentantul, de cele mai multe ori, nu poate dobândi puterea de reprezentare prin acordarea unui termen în acest scop.

Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant sancţionează actele procesuale întreprinse de ce cel care a acţionat în numele părţii fără a putea prezenta dovada calităţii de reprezentant. Unii autori⁽⁵⁾ califică această excepţie ca fiind o excepţie de procedură, relativă, pornind de la posibilitatea de confirmare a actului procedural lovit de nulitate. Alţi autori⁽⁶⁾, dimpotrivă, apreciază excepţia ca fiind absolută, de fond, sancţiunea fiind nulitatea cererii sau a actului procedural.

În ceea ce ne priveşte, considerăm că această controversă a plecat de la tratarea celor două situaţii juridice distincte în cadrul aceleiaşi excepţii procesuale. Deşi se vorbeşte de distincţia dintre puterea de reprezentare (calitatea de reprezentant) şi dovada de reprezentare, nu se analizează ca două excepţii procesuale separate.

..........

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.