Analiza dispoziţiilor alin. (2) al art. 150 noul C. civ.. Problematica instituirii curatelei în situaţia inexistenţei contrarietăţii de interese între minor şi reprezentantul său legal
de Bogdan Dumitru Moloman

Într-o perspectivă civilistă, universul minorului este disecat de puternice neajunsuri susceptibile de a-i crea un regim juridic inferior, în aparenţă, prin prisma faptului că acestuia îi este prohibit rolul primordial de a se bucura de deplinătatea oportunităţilor reale de a încheia singur şi în putere proprie anumite acte juridice. În plan real, această inferioritate este practic inexistentă. Ba mai mult decât atât, este estompată în totalitate de elementul antagonic reprezentat de crearea superiorităţii în favoarea minorului, raportat la dorinţa nestăvilită a legiuitorului de a-i proteja în mod vădit interesele legitime şi de a-i acorda sprijin în conjunctura perfectării anumitor acte juridice, de o importanţă covârşitoare asupra stării patrimoniului acestuia prin intermediul reprezentantului sau, după caz, a tutorelui său, constrâns să-l asiste sau reprezinte la încheierea diferitelor acte juridice translative sau nu de proprietate.

În acest context reliefat, părinţii au dreptul şi îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor, precum şi de a-l reprezenta în actele juridice civile ori de a-i încuviinţa aceste acte, după caz. În condiţiile în care între părinţi şi minor există contrarietate de interese, este necesară numirea unui curator special pentru asistarea/reprezentarea minorului în vederea încheierii unui act juridic translativ de proprietate.

Curatela, astfel cum a fost precizat şi în literatura de specialitate⁽¹⁾, reprezintă o formă de ocrotire a copilului, cu caracter temporar şi subsidiară tutelei, şi se instituie numai în cazurile expres prevăzute de lege. Cu titlu general, dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil⁽²⁾ stipulează că ocrotirea persoanei prin curatelă are loc numai în cazurile şi condiţiile prevăzute prin lege.

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

Noul Cod civil consacră instituţiei curatelei un număr de nouă articole, respectiv art. 178-186, ce compun Capitolul IV al celui de-al III-lea titlu - "Ocrotirea persoanei fizice" al Cărţii I - "Despre persoane", reglementând cazurile de instituire (art. 178), competenţa instanţei de tutelă (art. 179), persoanele care pot fi numite curator (art. 180), efectele (art. 181), procedura de instituire (art. 182), conţinutul curatelei (art. 183), înlocuirea curatorului (art. 184), încetarea curatelei (art. 185).

În conformitate cu prevederile art. 183 noul C. civ., curatorul acţionează după regulile de la mandat⁽³⁾ , adică potrivit instrucţiunilor celui pe care îl reprezintă sau ale instanţei de tutelă.

În cuprinsul noului Cod civil sunt prevăzute unele situaţii în care instanţa de tutelă poate institui curatela minorului, respectiv:

- atunci când minorul care a împlinit vârsta de 14 ani încheie acte juridice cu încuviinţarea scrisă a tutorelui sau, după caz, a curatorului [art. 146 alin. (1)];

- în procedura de numire a tutorelui, până la începerea exercitării tutelei, dacă interesele minorului reclamă măsuri provizorii [art. 119 alin. (6)];

..........

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.