Revista de Drept social (Rosetti) nr. 3/2016
Anulare dispoziţie de sancţionare disciplinară poliţist. Efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 392/02.07.2014, Editura Rosetti
de Curtea de Apel Oradea
23 septembrie 2016În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 392/02.07.2014, s-a reţinut ca poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special şi că, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, poliţistul este învestit cu exerciţiul autorităţii publice, astfel că statutul sau juridic cunoaşte elemente derogatorii de la dispoziţiile generale care reglementează raporturile de muncă, respectiv Legea nr. 53/2003. Poliţistul este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naştere, se execută şi încetează în condiţii speciale. De aceea, aspectele esenţiale ce vizează elemente ale raporturilor de serviciu se referă în mod intrinsec la statutul poliţistului, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie.
S-a constatat că prin angajarea răspunderii disciplinare este afectată executarea raportului de serviciu, putându-se ajunge chiar la încetarea acestuia, motiv pentru care ea trebuie reglementată prin lege organica. Or, dispoziţiile Legii nr. 360/2002 nu reglementau procedura disciplinară prealabilă, aplicarea sancţiunilor disciplinare sau activitatea consiliului de disciplină, ci au delegat reglementarea acestor aspecte importante ministrului de resort care este abilitat sa adopte ordine.
Prin Sentinţa nr. 1507/14.05.2015, pronunţată în dosar nr. 2208/111/20104*, Tribunalul Bihor a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul L. M. I., în contradictoriu cu pârâţii I.G.P.R. şi I.P.J. B.
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre, instanţa a reţinut că din analiza probelor administrate nemijlocit - procesul verbal întocmit după vizionarea înregistrării video în şedinţa camerei de consiliu din data de 10.02.2015, declaraţiile martorilor audiaţi - coroborate cu probele administrate în faza cercetării disciplinare, rezultă că reclamantul a consumat băuturi alcoolice în local, îmbrăcat în uniforma de serviciu, nu a achitat consumaţia solicitând în acest sens acordul telefonic al administratorului unităţii şi a determinat-o pe numita G. I. - barmană, să alarmeze în mod fals echipa de intervenţie cu care unitatea are contract.
Prin întreaga atitudine, reclamantul a nesocotit principiile generale ce guvernează conduita poliţistului, iar conduita sa de neconştientizare şi de încercare a minimalizării gravitaţii faptelor sale, denota o desconsiderare a valorilor şi normelor impuse de lege, disciplina şi etica profesională.
Referitor la criteriile de individualizare a sancţiunii aplicate, instanţa, trecând peste aspectul că acesta este atributul exclusiv al autorităţii pârâte, a reţinut că la individualizarea sancţiunii disciplinare au fost avute în vedere prevederile art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, respectiv activitatea desfăşurată anterior, împrejurările în care abaterea disciplinara a fost săvârşita, cauzele, gravitatea şi consecinţele acesteia, gradul de vinovăţie a poliţistului, precum şi preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, recurentul L. M. I., solicitând admiterea recursului şi, în principal, casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare în baza art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, iar în subsidiar, modificarea în întregime a hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii.
..........
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.