Avocatul şi notarul public în calitate de fiduciari
de Gheorghe Buta

Gheorghe Buta

Este doctor în drept - „summa cum laudae” - diplomă obţinută în cadrul Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Cercetător ştiinţific I (prof. univ.) la Institutul de Cercetări Juridice ,,Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române şi Senior partner la Popescu&Asociatii.

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

Dispoziţiile art. 776 C. civ., care are denumirea marginală "Părţile contractului de fiducie", trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 773 privind definiţia fiduciei. Astfel, din dispoziţiile art. 773 rezultă că părţile contractului sunt următoarele: (i) constituitorul - persoana care transferă drepturi reale, drepturi de creanţă, garanţii ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare; (ii) fiduciarul - persoana către care se transmit aceste drepturi şi care le exercită cu un scop determinat, în folosul unuia sau mai multor beneficiari⁽¹⁾.

Pornind de la prevederile art. 773, art. 776 dezvoltă aceste dispoziţii. Astfel, din coroborarea celor două articole rezultă că părţile contractului de fiducie sunt doar constituitorul şi fiduciarul. Din interpretarea art. 776 şi art. 773 rezultă că beneficiarul nu este parte în contract. Acesta poate fi o terţă persoană, la fel cum poate avea loc suprapunerea calităţii de beneficiar cu cea de fiduciar, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 777 C. civ.

În ceea ce priveşte persoana fiduciarului, pot avea calitatea de fiduciar în contractul de fiducie doar instituţiile de credit, societăţile de servicii şi investiţii financiare, societăţile de asigurare şi reasigurare legal înfiinţate, precum şi notarii publici şi avocaţii, indiferent de forma de exercitare a profesiei. Totuşi, această soluţie a fost criticată în doctrină, propunându-se să aibă calitatea de fiduciar orice persoană fizică sau juridică, cu respectarea anumitor condiţii de solvabilitate şi onorabilitate⁽²⁾. O altă parte a doctrinei⁽³⁾ apreciază ca utilă şi justificată această limitare a calităţii de fiduciar la anumite instituţii şi persoane fizice autorizate - prezentând garanţii de pregătire profesională şi de onorabilitate şi supuse, printre altele, şi unui control financiar strict - de dorinţa legiuitorului de a-i proteja pe constituanţi şi beneficiari, pe de o parte, iar, pe de altă parte, de a se limita posibilitatea folosirii instituţiei fiduciei pentru operaţiuni de spălare de bani.

I. Avocatul fiduciar

Potrivit art. 776 alin. (3), calitatea de fiduciar într-un contract de fiducie o pot avea şi avocaţii, indiferent de forma de exercitare a profesiei.

În Franţa, în reglementarea iniţială a fiduciei, avocaţii nu puteau avea calitatea de fiduciari, această posibilitate fiindu-le recunoscută ulterior, prin Legea 2008-776 din 4 august 2008 (Legea modernizării economiei).

În România, anterior intrării în vigoare a C. civ., în Legea nr. 51/1995, în art. 3 alin. (1) lit. g), se prevedea că activitatea avocatului se realizează şi prin "activităţi fiduciare constând în primirea în depozit, în numele şi pe seama clientului, de fonduri financiare şi bunuri, rezultate din valorificarea sau executarea de titluri executorii, după încheierea procedurii succesorale sau a lichidării, precum şi plasarea şi valorificarea acestora, în numele şi pe seama clientului, activităţi de administrare a fondurilor sau a valorilor în care acestea au fost plasate".

Se poate observa cu uşurinţă că activităţile fiduciare avute în vedere de textul menţionat, enumerate expres şi limitativ, şi care puteau fi îndeplinite de avocat nu acopereau decât parţial activităţile fiduciare astfel cum au fost ele reglementate ulterior, prin C. civ.. Se mai poate observa că, dacă avocatul era fiduciarul, clientul era atât constitutor, cât şi beneficiar al acestor activităţi fiduciare.

Textul iniţial al art. 3 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 51/1995 a fost modificat prin art. 85 pct. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului Cod civil, având acum următoarea redactare: "activităţi fiduciare desfăşurate în condiţiile C. civ.". Prin aceasta s-au pus de acord prevederile Legii nr. 51/1995 şi cele ale C. civ. privind activitatea fiduciară a avocaţilor şi, implicit, se dă impresia că s-a lărgit sfera activităţilor fiduciare pe care avocaţii le pot desfăşura, în calitate de fiduciari, respectiv că aceştia ar putea desfăşura toate activităţile fiduciare pe care le pot desfăşura şi celelalte categorii de fiduciari, prevăzute de art. 776 alin. (2) C. civ.

Prevederile Legii nr. 51/1995 cu privire la activitatea fiduciară a avocatului, foarte laconice şi generale, au fost dezvoltate prin prevederile Statutului profesiei de avocat⁽⁴⁾, în Capitolul III (Activitatea profesională a avocatului), Secţiunea 1 (Conţinutul activităţii profesionale), Subsecţiunea a 4-a (Activităţi fiduciare).

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

Potrivit art. 93 alin. (2) din Statut, activităţile fiduciare exercitate de avocat pot consta în:

a) primirea în depozit, în numele şi pe seama clientului, de fonduri financiare şi bunuri, rezultate din valorificarea de titluri executorii după finalizarea unui litigiu, a unei medieri, a procedurii succesorale sau a lichidării unui patrimoniu;

b) plasarea şi valorificarea, în numele şi pe seama clientului, a fondurilor financiare şi bunurilor încredinţate;

c) administrarea, în numele şi pe seama clientului, a fondurilor sau a valorilor în care acestea au fost plasate.

Examinarea acestui text relevă faptul că din nou sunt limitate activităţile fiduciare pe care avocatul le poate desfăşura, chiar dacă sunt ceva mai largi decât cele prevăzute iniţial de Legea nr. 51/1995 faţă de toate activităţile pe care le presupune fiducia, ca instituţie juridică. Ne punem întrebarea în ce măsură se putea impune această limitare printr-o hotărâre a Uniunii Naţionale a Barourilor în condiţiile în care legea organică prevede că avocatul desfăşoară activităţi fiduciare "în condiţiile C. civ." (s.n., Gh.B.), iar C. civ. nu menţionează niciun fel de restrângeri ale activităţilor fiduciare pentru unele sau altele dintre categoriile de persoane ce pot avea calitatea de fiduciari.

În completarea acestui text, art. 95 din Statut prevede că "în executarea mandatului (fiduciar - n.n., Gh.B.), avocatul poate să desfăşoare:

..........

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.