Interesul poartă fesul. Deci este el o persoană (juridică)?
de Radu Rizoiu

Prof. univ. dr. RADU RIZOIU

Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

„In business school, we learned that the main goal of corporations is to maximize profits and survive. So, uh, they act in their own self-interest. (...) So INC has no responsibility to these people? (...) INC operates purely in a profit motive. (...) Corporations act in their own self-interest. Like it or not, that’s a fact of life in the free world.”^[1]

„God, I love this company. I love the action. I love how it touches you every minute of every day. Let it down for one second; the entire system will roll over you like a Mack truck. It’s merciless. But when you’re up there in that cab, gripping that wheel, pedal to the metal, foot to the floor, flat-out screaming down the highway, wind at your heels, the entire power of a multinational corporation pounding under the hood... Nothing like it. Nothing in the world. (...) My God. Exhilaration of power. That’s what we’re all here for, Jack, but you got to have what it takes. (...) The company’s a world unto itself. The company giveth; company taketh away. The strong survive; the weak fall. Jack. We won’t be easy on you, but I promise you this. You’ll be a better man for it. Absolutely.”^[2]

L’INTÉRÊT PORTE LE CHAPEAU/LE PANTALON. EST-IL UNE PERSONNE (MORALE)?

RÉSUMÉ

La présente étude essaye d’offrir quelques repères concernant l’intérêt social, vu comme un intérêt diffèrent par rapport aux intérêts des membres (fondateurs) de la personne morale. L’argument principal est dans le sens que ni les règles de composition qui essayent d’identifier l’intérêt comme une résultante des intérêts individuels après l’application d’une règle de vote (telle que celle de la majorité) ne sont pas suffisantes pour expliquerl’existence d’un intérêt autonome de la personne morale. Ignorer cette distinction qualitative amène au premier plan les discussions concernant l’éthique des affaires et la moralité de la personne morale, des questions qui se placent sur des plans différents par rapport à celui où agit une personne physique.

Mots-clés: personne morale; intéręt sociale; capacité.

THE INTEREST WEARS A HAT. IS IT A (LEGAL) ENTITY?

ABSTRACT

The paper looks into some criteria for identifying the corporate interest as a separate one from those of the shareholders of the corporation. The main argument is that the proposed rules of determining the corporate interest by applying a composition rule to the individual interests (like the majority vote rule) are insufficient for explaining the occurrence of an autonomous interest such as that corporate one. Ignoring this qualitative difference makes room for discussions on corporate ethics and the morality of legal entities, which are matters falling outside the very scope of these persons.

Keywords: legal entity; corporate interest; legal standing.

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

Introducere

În primăvara lui 2014, prima pagină a ziarelor din Hexagon era plină de ştiri despre o afacere globală: americanii de la General Electric încercau să achiziţioneze perla industriei franceze, compania Alstom. Deşi era vorba despre o simplă preluare între două corporaţii private, dezbaterea s-a încins atunci când guvernul francez s-a implicat în mod direct, riscând să genereze o nouă Afacere Dreyfuss după mai mult de un secol. Oferta americanilor era una extrem de generoasă, iar consiliul de administraţie al Alstom a acceptat-o cu bucurie în aprilie 2014. Alstom venea după o perioadă grea, în care avusese nevoie de o salvare in extremis de către statul francez, în anul 2004, printr-un ajutor de stat care impusese ca statul francez să primească o participaţie de 20% în societate şi care obligase grupul francez să vândă unor terţi o parte dintre afacerile sale. Deşi Alstom reuşise să „scape” de acţionariatul de stat, avea în continuare probleme financiare şi îşi propunea să vândă divizia care producea echipamente din domeniul energiei, pentru a se concentra pe afacerea principală – material rulant de cale ferată. În acest context vine oferta „de nerefuzat” a lui General Electric, care oferea 13 miliarde de dolari^[3].

Totuşi, statul francez se opune acestei preluări^[4] şi preşedintele de la acea vreme îl mandatează pe ministrul economiei să facă totul pentru a bloca tranzacţia^[5]. Argumentul adus viza faptul că activele energetice ale Alstom aveau o „importanţă strategică” pentru statul francez, întrucât ele includeau şi echipamente pentru industria franceză de energie atomică^[6]. De fapt, francezii erau îngrijoraţi că o companie franceză va fi controlată de americani^[7]... Prin urmare, guvernul francez adoptă de urgenţă un decret (numit de presă „Decretul Alstom”) care declară mai multe domenii de activitate care prezintă interes strategic şi în care orice achiziţie trebuie să fie aprobată de guvern în prealabil^[8]. Comisia Europeană îşi exprimă îngrijorările cu privire la modul în care decretul în cauză va împiedica libera circulaţie a capitalurilor^[9]. Franţa răspunde prin „stimularea” unei oferte concurente de cumpărare din partea Siemens, un grup rival european. Comisia consideră însă că o unire a operaţiunilor Siemens şi Alstom va deforma concurenţa pe piaţa unică europeană, pentru că noua ofertă era, de fapt, un schimb de active prin care Siemens prelua activităţile din energie ale Alstom, în timp ce Alstom primea activele din zona de echipament rulant ale Siemens. În final, General Electric acceptă să îşi ia unele angajamente faţă de guvernul francez şi i se permite să finalizeze achiziţia.

În toată această poveste, nici Alstom, nici General Electric şi nici statul francez nu urmăreau interese ale unor indivizi, ci propriile lor interese (chiar dacă statul declara că el promovează interesul general). Alstom încerca să-şi salveze o parte din fiinţa sa (divizia de material rulant) prin înstrăinarea unei alte părţi (echipamentele energetice); General Electric încerca să se extindă în Europa printr-o achiziţie strategică; statul francez încerca să se asigure că nu va avea un interlocutor american atunci când va trebui să negocieze în viitor achiziţiile din domeniul nuclear. Fiecare entitate avea propriile sale obiective specifice şi niciunul dintre ele nu aparţinea unui om anume...

Vom încerca în continuare să vedem în ce măsură interesul unei persoane juridice are un specific faţă de interesul individual şi dacă acesta este legat de însuşi scopul cerut de lege pentru a fi în prezenţa unei persoane juridice.

1. Ce este o persoană (juridică)?

..........

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.