Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor

EXPUNERE DE MOTIVE

Noul Cod penal nu mai incriminează o serie de fapte, care, în condiţiile actuale, prezintă un pericol social redus, întrucît prevenirea şi sancţionarea corespunzătoare a acestor fapte pot fi realizate cu efect sporit printr-o procedură administrativă, mai simplă şi operativă, aplicabilă contravenţiilor. Ca urmare, a fost necesară îmbunătăţirea actualei reglementări a stabilirii şi sancţionării contravenţiilor, adoptată în anul 1954, în scopul sporirii eficienţei ei educative, ţinîndu-se totodată seama de experienţa dobîndită prin aplicarea acestei reglementări.

Legea privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor cuprinde regulile generale în baza cărora anumite abateri de la normele de drept pot fi considerate contravenţii, stabilind totodată natura şi limitele constrîngerii de stat ce poate fi folosită pentru sancţionarea şi prevenirea lor.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

În scopul întăririi legalităţii, al reducerii numărului de acte normative care prevăd contravenţii, precum şi al stabilirii mai judicioase a faptelor pentru care autorul urmează să fie tras la răspundere administrativă, legea prevede - spre deosebire de reglementarea actuală - că numai Consiliul de Miniştri şi consiliile populare, cu excepţia celor comunale, pot emite acte normative de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor, iar comitetele lor executive, numai în cazuri urgente. În acelaşi scop, au fost limitate sectoarele de activitate în care consiliile populare pot stabili contravenţii.

Sancţiunile ce pot fi aplicate pentru contravenţii sînt acelea prevăzute şi în prezent: avertismentul şi amenda administrativă. Spre deosebire însă de reglementarea actuală, legea precizează că sancţiunile pentru contravenţii se aplică persoanelor fizice care au săvîrşit abaterile, iar nu şi organizaţiilor socialiste, în afară de cazurile cînd prin lege sau decret se dispune altfel. Aceasta va duce la întărirea răspunderii personale şi a ordinii de drept. Totodată, ţinîndu-se seama de rolul educativ şi preventiv al sancţiunii, în lege s-a prevăzut că pentru contravenţiile stabilite de Consiliul de Miniştri se pot prevedea amenzi între 20 şi 1.500 lei, iar în cazuri deosebite, pînă la 3.000 lei, pe cînd pentru contravenţiile stabilite de consiliile populare sau comitetele lor executive se pot prevedea amenzi între 20 şi 500 lei.

Procedura constatării contravenţiei şi a aplicării sancţiunii a primit, de asemenea, o reglementare nouă. A fost lărgită competenţa unor organe de stat de a constata contravenţii mai simple, care se săvîrşesc frecvent şi care astăzi rămîn nesancţionate, deoarece organele în drept să le constate, fiind restrînse ca număr, nu se pot afla decît sporadic acolo unde ele se săvîrşesc. Astfel, în afară de persoanele prevăzute în actele normative care stabilesc şi sancţionează contravenţiile, anumite contravenţii - arătate în lege - vor putea fi constatate şi de ofiţerii şi subofiţerii de miliţie. De asemenea, pe lîngă contravenţiile stabilite prin acte normative ale consiliilor populare, primarul va avea dreptul să constate şi unele contravenţii stabilite prin hotărîri ale Consiliului de Miniştri în domenii de activitate care interesează şi organele locale. Contravenţiile săvîrşite la locul de muncă de angajaţi sau de membrii organizaţiilor cooperatiste ori ai altor organizaţii obşteşti vor putea fi constatate şi de şefii de servicii sau secţii, ori asimilaţii acestora, anume desemnaţi de conducerea organizaţiei socialiste.

Legea prevede, ca regulă generală, dreptul agentului constatator de a aplica şi sancţiunea. În acest fel, în afară de o simplificare a procedurii şi de o reducere a volumului de muncă a organelor administrative, se realizează o mai judicioasă şi promptă sancţionare a contravenţiilor, chiar de către agentul care în mod nemijlocit a constatat fapta, iar nu de către un organ care a luat cunoştinţă de împrejurările săvîrşirii faptei numai din datele sumare consemnate în procesul-verbal.

Spre deosebire de reglementarea actuală, legea stabileşte că în toate cazurile, contravenientul va putea executa sancţiunea amenzii, achitînd pe loc sau în cel mult 48 de ore jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ pentru fapta săvîrşită. În acest fel se dă posibilitatea aplicării unei sancţiuni mai uşoare persoanelor care, săvîrşind o contravenţie, recunosc greşeala şi înţeleg să-i suporte de bunăvoie consecinţele, dovedind prin aceasta că sancţiunea, deşi micşorată, şi-a atins scopul educativ urmărit.

Exercitarea dreptului de plîngere împotriva sancţiunii aplicate a căpătat, de asemenea, o reglementare nouă. Legea prevede că plîngerea se soluţionează de organul administrativ ierarhic superior celui care a aplicat sancţiunea, iar nu de judecătorie. Numai în cazul contravenţiilor pentru care actul normativ prevede o amendă de peste 1.000 lei sau dacă despăgubirea stabilită pe bază de tarif ori valoarea obiectelor confiscate depăşeşte această sumă, plîngerea se soluţionează de judecătorie.

Legea urmează să intre în vigoare la 1 ianuarie 1969. În temeiul ei, organele competente vor emite noi acte normative de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor în conformitate cu prevederile noii reglementări. Pînă la emiterea acestor noi acte normative, dar nu mai mult de un an, vor rămîne în vigoare dispoziţiile privind descrierea faptelor ce constituie contravenţii şi sancţiunile corespunzătoare din actele normative emise în temeiul Decretului nr. 184/1954, ceea ce va asigura continuitate în aplicarea regimului de sancţionare a contravenţiilor.

Marea Adunare Naţională a Republicii Socialiste România adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1. -

Contravenţie este fapta săvîrşită cu vinovăţie, care prezintă un pericol social mai redus decît infracţiunea şi este prevăzută şi sancţionată ca atare prin legi, decrete sau prin acte normative ale organelor arătate în legea de faţă.

Art. 2. -

Au dreptul să emită acte normative de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor:

a) Consiliul de Miniştri;

b) consiliile populare judeţene, Consiliul popular al municipiului Bucureşti şi consiliile populare municipale şi orăşeneşti, în următoarele sectoare de activitate: întreţinerea şi folosirea fondului locativ de stat, a drumurilor, străzilor şi celorlalte căi de comunicaţie, a plantaţiilor, parcurilor şi surselor naturale de importanţă locală: menţinerea liniştii publice, ocrotirea sănătăţii, salubritatea, menţinere esteticii localităţilor, transportul în comun din cuprinsul localităţilor, aplicarea regimului preţurilor, precum şi comerţul în pieţe, tîrguri şi oboare.

În cazuri de epidemii, epizootii, inundaţii sau alte calamităţi, precum şi n orice alte situaţii care reclamă măsuri urgente, au dreptul să emită acte normative de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor şi comitetele executive ale consiliilor populare prevăzute în alineatul precedent.

Art. 3. -

Actele normative emise de organele arătate în art. 2 vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenţii şi sancţiunea ce urmează a se aplica pentru fiecare contravenţie, iar în cazul amenzii, limita minimă şi maximă a acesteia; de asemenea, ele pot cuprinde tarife de stabilire a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvîrşirea contravenţiilor.

Art. 4. -

Actele normative prin care se stabilesc şi se sancţionează contravenţii intră în vigoare în termen de 10 zile de la aducerea lor la cunoştinţa publică, în afară de cazul cînd ele prevăd un termen mai lung.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

În cazuri urgente, actele normative pot prevedea intrarea lor în vigoare într-un termen mai scurt.

Aducerea la cunoştinţă publică se face prin mijloacele prevăzute de lege.

Art. 5. -

Contravenţiile se sancţionează cu avertisment sau cu amendă.

Sancţiunile se aplică persoanelor fizice care au săvîrşit contravenţiile.

Prin derogare de la dispoziţiile alineatului precedent, sancţiunile pot fi aplicate şi persoanelor juridice, dar numai dacă aceasta se prevede prin lege sau decret. Amenzile aplicate persoanelor juridice vor fi imputate de acestea persoanelor fizice vinovate.

În celelalte cazuri în care se săvîrşesc contravenţii la norme ce prevăd obligaţii pentru organizaţiile socialiste, sancţiunea se aplică angajatului, membrului cooperativei sau al altei organizaţii obşteşti, care are îndatorirea să aducă la îndeplinire aceste norme, fie în baza dispoziţiilor unui act normativ, a contractului de muncă, regulamentului de ordine interioară sau statutului, fie în baza unei însărcinări scrise, date în acest scop de conducătorul organizaţiei socialiste care avea atribuţia de a da o astfel de însărcinare. Sancţiunea se aplică conducătorului organizaţiei socialiste, dacă însărcinarea scrisă nu a fost dată, deşi era necesară.

Art. 6. -

Prin avertisment se atrage atenţia contravenientului asupra pericolului faptei săvîrşite şi i se recomandă ca pe viitor să respecte dispoziţiile legale.

Avertismentul se aplică în cazurile în care fapta este de mică importanţă şi se apreciază că acela care a săvîrşit-a nu o va mai repeta chiar fără aplicarea unei amenzi.

Avertismentul se poate aplica chiar dacă actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune.

Art. 7. -

Amenda are caracter administrativ. Pentru contravenţiile stabilite prin hotărîri ale Consiliului de Miniştri se pot prevedea amenzi între 20 şi 1.500 lei, iar în cazuri deosebite pînă la 3.000 lei.

Pentru contravenţiile stabilite prin hotărîri ale consiliilor populare sau decizii ale comitetelor lor executive se pot prevedea amenzi între 20 şi 500 lei.

Amenzile se fac venit la bugetul de stat.

Art. 8. -

Sînt supuse confiscării, dacă confiscarea este prevăzută expres în actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei:

a) lucrurile produse prin contravenţie;

b) lucrurile care au servit la şăvîrşirea contravenţiei, dacă sînt ale contravenientului;

c) lucrurile dobîndite prin săvîrşirea contravenţiei, dacă nu sînt restituite persoanei vătămate.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

Lucrurile a căror deţinere sau circulaţie este interzisă vor fi supuse confiscării independent de condiţiile prevăzute în alineatul precedent.

Art. 9. -

Dacă aceeaşi persoană a săvîrşit mai multe contravenţii sancţionate cu amendă, sancţiunea se aplică pentru fiecare contravenţie în parte.

Cînd contravenţiile au fost constatate prin acelaşi proces-verbal, amenzile totalizate potrivit dispoziţiilor alineatului 1 nu pot depăşi dublul maximului prevăzut prin actul normativ pentru contravenţia cea mai gravă.

În cazul în care la săvîrşirea unei contravenţii au luat parte mai multe persoane, sancţiunea se aplică fiecărui participant, separat.

Art. 10. -

Fapta prevăzută de lege sau alt act normativ ca fiind contravenţie se sancţionează chiar dacă este săvîrşită fără intenţie, în afară de cazul în care prin actul normativ se dispune altfel.

Nu constituie contravenţie fapta săvîrşită în stare de legitimă apărare, din cauza unei întîmplări ce nu putea fi prevăzută sau înlăturată, precum şi aceea săvîrşită din constrîngere, eroare de fapt sau în stare de necesitate.

De asemenea, nu constituie contravenţie fapta săvîrşită de o persoană care din cauza stării mintale sau a vreunei infirmităţi nu poate răspunde de fapta imputată.

Art. 11. -

Fapta săvîrşită de un minor sub 14 ani nu constituie contravenţie.

Pentru contravenţiile săvîrşite de minorii care au împlinit 14 ani, minimul şi maximul amenzii se reduc la jumătate din minimul şi maximul amenzii stabilite în actul normativ pentru fapta săvîrşită.

Art. 12. -

Dacă printr-un nou act normativ fapta nu mai este socotită contravenţie, ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvîrşită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ, iar sancţiunea aplicată şi neexecutată pînă la această dată nu se mai execută.

Dacă sancţiunea prevăzută în noul act normativ este mai uşoară, se va aplica această sancţiune, iar amenda aplicată potrivit vechiului act normativ se va executa numai pînă la limita maximului prevăzut în noul act normativ. În cazul în care noul act normativ prevede o sancţiune mai gravă, contravenţia săvîrşită anterior va fi sancţionată în conformitate cu prevederile actului normativ în vigoare la data săvîrşirii ei.

Art. 13. -

Aplicarea sancţiunii pentru contravenţii se prescrie în termen de 3 luni de la data săvîrşirii faptei.

Cînd fapta a fost urmărită ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit că ea constituie contravenţie, prescripţia aplicării sancţiunii nu curge pe tot timpul cît pricina s-a aflat în faţa organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată, dacă sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului prevăzut în alineatul 1. Prescripţia operează totuşi, dacă sancţiunea nu a fost aplicată în termen de 1 an de la data săvîrşirii faptei.

Dispoziţiile alineatului precedent se aplică şi în cazurile în care pricina s-a aflat în faţa comisiei de judecată.

În cazul contravenţiilor la normele privind impozitele, taxele, primele de asigurare prin efectul legii şi disciplina financiară, aplicarea sancţiunii se prescrie în termen de 1 an de la data săvîrşirii faptei.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

Art. 14. -

Executarea sancţiunii se prescrie, dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei, precum şi, cînd este cazul, înştiinţarea de plată a amenzii nu au fost comunicată celui sancţionat în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii. Executarea sancţiunii se prescrie, de asemenea, în termenul de 1 an de la data aplicării ei, chiar dacă contravenientul a exercitat calea de atac. Prescripţia executări sancţiunii nu curge pe tot timpul cît, la cererea contravenientului, executarea a fost amînată sau eşalonată.

Art. 15. -

Dispoziţiile art. 13 şi 14 nu împiedică urmărirea despăgubirilor şi confiscarea lucrurilor supuse acestei măsuri.

CAPITOLUL II Constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunii

Art. 16. -

Contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, de primar, de ofiţerii ori subofiţerii de miliţie, precum şi de şefii de servicii sau secţii, ori asimilaţii acestora din organizaţiile de stat, anume împuterniciţi de conducătorul organizaţiei.

Primarul constată contravenţiile stabilite prin actele normative emise de consiliile populare şi comitetele lor executive, precum şi contravenţiile la dispoziţiile legale privind: apărarea ordinii publice, regulile generale de comerţ, vînzarea, circulaţia şi transportul produselor alimentare, circulaţia produselor agricole, producţia, vînzarea, circulaţia şi desfacerea vinului şi rachiurilor naturale, pescuitul, vînatul, prevenirea şi combaterea epidemiilor şi epizootiilor, întreţinerea drumurilor naţionale şi locale, a podurilor şi accesoriilor acestora, executarea lucrărilor edilitare, regimul construcţiilor, folosirea fondului locativ de stat, ocrotirea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare şi a lucrărilor de gospodărire a apelor, precum şi contravenţiile silvice.

Ofiţerii şi subofiţerii de miliţie constată contravenţiile la dispoziţiile legale privind: apărarea ordinii publice şi celelalte sectoare de activitate care intră în atribuţiile miliţiei, regulile generale de comerţ, vînzarea circulaţia şi transportul produselor alimentare, circulaţia produselor agricole, producţia, vînzarea, circulaţia şi desfacerea vinului şi rachiurilor naturale, pescuitul vînatul, întreţinerea drumurilor naţionale şi locale, podurilor şi accesoriilor acestora şi regimul construcţiilor.

Prin actele normative de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor pot fi prevăzute şi alte persoane care constată contravenţiile arătate în alineatele 2 şi 3, precum şi alte contravenţii care se constată de primar sau de ofiţerii ori subofiţerii de miliţie.

Contravenţiile săvîrşite de angajaţii organizaţiilor de stat la locul de muncă se constată atît de persoanele prevăzute în actele normative care stabilesc şi sancţionează contravenţiile, cît şi de şefii de servici sau secţii ori asimilaţii acestora, anume împuterniciţi de conducătorul organizaţiei, dacă ele au fost săvîrşite de personalul în subordine. Aceleaşi persoane constată şi contravenţiile săvîrşite în incinta organizaţiilor de stat de către cei care nu sînt angajaţi ai acestora.

Dispoziţiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător şi în cazul contravenţiilor săvîrşite la locul de muncă de angajaţii sau membrii organizaţiilor cooperatiste ori ai altor organizaţii obşteşti, precum şi în cazul contravenţiilor săvîrşite în incinta acestor organizaţii de către alte persoane, dacă prin actele normative de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor se prevede expres aceasta.

Dacă o persoană săvîrşeşte mai multe contravenţii constatate în acelaşi timp de acelaşi agent constatator se încheie un singur proces-verbal.

Art. 17. -

Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde: data şi locul unde este încheia numele, prenumele şi calitatea celui care îl încheie numele, prenumele, domiciliul, ocupaţia şi locul de muncă al contravenientului, numărul şi data actului de identitate al acestuia, cu menţiunea organului care l-a emis; descrierea faptei ce constituie contravenţie, cu indicarea datei şi orei cînd a fost săvîrşită, precum şi cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii acesteia şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin car se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; menţiunea că contravenientul poate achita în termen de 48 ore jumătate din minimul amenzii în condiţiile art. 26. În cazul în care contravenientul este minor, procesul-verbal va cuprinde şi numele, prenumele şi domiciliul părinţilor sau ale tutorelui.

Agentul constatator va consemna în procesul-verbal, la cererea contravenientului, obiecţiunile acestuia cu privire la conţinutul procesului-verbal şi mijloacele de probă de care înţelege să se servească în cauză.

Lipsa din procesul-verbal a menţiunilor privind numele şi prenumele contravenientului, fapta săvîrşită, data comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată şi din oficiu.

Art. 18. -

Contravenientul este obligat să prezinte agentului constatator, la cererea acestuia, actul de identitate, iar pentru determinarea locului său de muncă şi alte acte pe care le are asupra sa.

Pentru legitimarea contravenientului, agentul constatator poate apela, în caz de nevoie, la ofiţerii şi subofiţerii de miliţie, care sînt obligaţi să-i acorde sprijin.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

Art. 19. -

Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de cel care îl încheie şi de contravenient.

În cazul în care contravenientul nu este de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie adeverite de cel puţin un martor. Procesul-verbal, în acest caz, va cuprinde şi numele, prenumele şi domiciliul martorului, numărul şi data actului său de identitate cu menţiunea organului care l-a emis, precum şi semnătura martorului. În lipsă de martori, agentul constatator va arăta în procesul-verbal din ce cauză acesta a fost încheiat astfel.

Art. 20. -

Dacă prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică şi sancţiunea.

Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ, ţinîndu-se seama de împrejurările în care fapta a fost săvîrşită, de starea materială a făptuitorului, precum şi de celelalte date privitoare la contravenient cuprinse în procesul-verbal.

Art. 21. -

În cazul în care prin săvîrşirea contravenţiei s-a pricinuit o pagubă şi există tarif de evaluare a acesteia, agentul constatator, dacă are dreptul să aplice sancţiunea, stabileşte şi despăgubirea pe bază de tarif, făcînd menţiunea corespunzătoare în procesul-verbal.

Dacă nu există tarif de evaluare a pagubei, partea vătămată îşi va putea valorifica pretenţiile potrivit legii civile.

Art. 22. -

În cazul în care agentul constatator aplică sancţiunea, el dispune şi confiscarea. Atît în acest caz, cît şi atunci cînd sancţiunea se aplică de un alt organ, agentul constatator va descrie în procesul-verbal lucrurile supuse confiscării şi va lua în privinţa lor măsurile de conservare sau de valorificare prevăzute de dispoziţiile legale. Despre măsurile luate se fac menţiunile corespunzătoare în procesul-verbal.

Dacă lucrurile confiscate aparţin altei persoane decît contravenientului, în procesul-verbal se vor arăta numele, prenumele şi domiciliul persoanei fizice, ori denumirea şi sediul persoanei juridice, în măsura în care aceste date sînt cunoscute.

Art. 23. -

Dacă potrivit actului normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei, agentul constatator nu este în drept să aplice şi sancţiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată organului competent, care aplică sancţiunea potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. 2, prin rezoluţie pe procesul-verbal.

Odată cu aplicarea sancţiunii, organul competent stabileşte despăgubirea pe bază de tarif şi dispune confiscarea sau, după caz, restituirea către cel în drept a lucrurilor ori a sumelor rezultate din valorificarea acestora, procedînd potrivit dispoziţiilor art. 21 şi 22 care se aplică în mod corespunzător.

Art. 24. -

Procesul-verbal se comunică în copie contravenientului, părţii vătămate şi persoanei fizice sau juridice prevăzute în art. 22 alin. 2, de către organul care a aplicat sancţiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării sancţiunii.

Dacă contravenientul a fost sancţionat cu amendă, precum şi în cazul în care a fost obligat la despăgubire, odată cu procesul-verbal i se va comunica şi înştiinţarea de plată. În înştiinţarea de plată se va arăta că dacă nu se achită amenda şi despăgubirea în termen de 15 zile de la comunicare, se va proceda la executare silită.

În cazul în care agentul constatator aplică şi sancţiunea, iar contravenientul este de faţă la încheierea procesului-verbal, copia acestuia şi înştiinţarea de plată se înmînează contravenientului, făcîndu-se menţiune despre aceasta în procesul-verbal.

Dispoziţiile alineatului precedent se aplică şi faţă de celelalte persoane cărora trebuie să li se comunice copia procesului-verbal.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

Art. 25. -

În cazul în care contravenientul achită pe loc agentului constatator jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ pentru fapta săvîrşită, iar prin contravenţie nu s-a cauzat o pagubă şi nu există lucruri supuse confiscării, procesul-verbal nu se mai încheie şi orice urmărire încetează. Plata amenzii se face contra chitanţă, în care se va specifica contravenţia pentru care a fost încasată amenda.

Procesul-verbal nu se încheie nici dacă agentul constatator aplică avertismentul, iar prin contravenţie nu s-a pricinuit o pagubă şi nu există lucruri supuse confiscării, cu excepţia cazurilor cînd în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia se prevede altfel.

Art. 26. -

Dacă contravenientul se angajează sub semnătură să achite, în cel mult 48 ore de la data încheierii procesului-verbal, jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ pentru fapta săvîrşită, agentul constatator va face menţiune despre aceasta în procesul-verbal.

Plata amenzii se face la Casa de Economii şi Consemnaţiuni ori la organizaţia socialistă arătată în procesul-verbal, iar chitanţa se predă de către contravenient agentului constatator sau se trimite prin poştă organului din care face parte agentul constatator, în termenul prevăzut în alineatul precedent.

Dacă contravenientul achită în termenul pentru care s-a angajat jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ pentru fapta săvîrşită, orice urmărire în ceea ce priveşte amenda încetează. În cazul în care contravenientul nu achită în acest termen jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, se vor aplica dispoziţiile art. 20 sau 23 alin. 1, după caz.

Art. 27. -

Dispoziţiile art. 25 şi 26 se aplică şi În cazurile prevăzute de art. 9 alin. 2, dacă contravenientul achită pe loc sau, după caz, în cel mult 48 ore, jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ pentru fiecare dintre contravenţiile constatate, fără ca prin totalizare să se depăşească maximul prevăzut pentru contravenţia cea mai gravă.

Art. 28. -

Dacă în cazurile prevăzute în art. 25, 26 şi 27, prin contravenţie s-a cauzat o pagubă ori sînt lucruri supuse confiscării, organul competent potrivit dispoziţiilor prezentei legi stabileşte despăgubirea pe bază de tarif şi dispune confiscarea.

Art. 29. -

Dacă organul În drept să aplice sancţiunea apreciază că fapta socotită contravenţie a fost săvîrşită în astfel de condiţii încît potrivit legii penale ea constituie infracţiune, sesizează organul de urmărire penală competent.

Art. 30. -

În cazul în care fapta a fost urmărită ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit, prin rezoluţia sau ordonanţa procurorului ori prin hotărîre judecătorească, că ea ar putea constitui contravenţie, actul de sesizare sau constatare a faptei, împreună cu copia ordonanţei sau hotărîrii, se trimit de îndată organului în drept să constate contravenţia.

CAPITOLUL III Căile de atac şi executarea sancţiunilor, a despăgubirilor
stabilite pe bază de tarif şi a confiscării

Art. 31. -

Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se poate face plîngere în termen de 15 zile de la data comunicării acestuia.

Partea vătămată poate face plîngere numai în ceea ce priveşte despăgubirea stabilită pe bază de tarif, iar cel căruia îi aparţin lucrurile confiscate, altul decît contravenientul, numai în ceea ce priveşte măsura confiscării.

Plîngerea suspenda executarea. Plîngerea persoanelor prevăzute în alineatul 2 suspendă executarea numai în ceea ce priveşte despăgubirea sau măsura confiscării.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

Art. 32. -

Dacă agentul constatator a aplicat sancţiunea, a stabilit despăgubirea sau a dispus confiscarea, plîngerea se soluţionează după cum urmează:

a) în cazul contravenţiilor prevăzute în actele normative emise de Consiliul de Miniştri, plîngerea se soluţionează de către conducătorul organului din care face parte agentul constatator sau de către un alt angajat, ierarhic superior agentului constatator, împuternicit de conducătorul acestui organ.

Dacă contravenţia a fost constatată de conducătorul organului, plîngerea se soluţionează de către conducătorul organului ierarhic superior.

În cazul în care procesul-verbal a fost întocmit de primar, plîngerea se soluţionează de comitetul executiv al consiliului popular.

Dacă procesal-verbal a fost întocmit de şeful de serviciu sau secţie al unei organizaţii socialiste, ori de cei asimilaţi acestora, plîngerea se soluţionează de conducătorul organizaţiei în care a fost săvîrşită contravenţia:

b) în cazul contravenţiilor prevăzute în actele normative emise de organele locale, plîngerea se soluţionează de primarul comunei, oraşului, municipiului sau sectorului municipiului Bucureşti, pe al cărui teritoriu a fost săvîrşită fapta.

Dispoziţiile lit. a alin. 3 se aplică în mod corespunzător.

Art. 33. -

Dacă un alt organ decît agentul constatator a aplicat sancţiunea, a stabilit despăgubirea sau a dispus confiscarea, plângerea se soluţionează de organul prevăzut în actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei. Dacă actul normativ nu prevede un asemenea organ, plîngerea se soluţionează de organul ierarhic superior celui care a aplicat sancţiunea.

Art. 34. -

În cazul contravenţiilor pentru care actul normativ prevede o amendă de peste 1.000 lei, sau dacă despăgubirea stabilită pe bază de tarif ori valoarea lucrurilor confiscate depăşeşte 1.000 lei, plîngerea se soluţionează de judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvîrşită contravenţia.

Art. 35. -

În cazul amenzii aplicate unei persoane juridice, plîngerea acesteia se rezolvă de organul indicat în legea sau decretul care prevede sancţionarea persoanei juridice. Dacă legea sau decretul nu indică un asemenea organ, plîngerea se rezolvă de conducătorul organului central al administraţiei de stat în a cărui ramură sau domeniu de activitate s-a comis contravenţia ori de un angajat, avînd cel puţin funcţia de director, împuternicit de conducătorul organului central.

Art. 36. -

Plîngerea se depune la organul din care face parte agentul constatator şi va fi însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei.

Plîngerea cît şi celelalte acte de procedură privind soluţionarea acesteia sînt scutite de taxa de timbru.

Art. 37. -

Plîngerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată organului în drept să o soluţioneze, care citează pe cel care a făcut plîngerea, precum şi orice altă persoană în măsură să contribuie la rezolvarea justă a acesteia. Agentul constatator şi organul care a aplicat sancţiunea nu se citează.

Art. 38. -

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

Organul care soluţionează plîngerea, după ce constată că aceasta a fost introdusă în termen ascultă pe cel cere a făcut-o şi celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite pe bază de tarif, precum şi asupra măsurii confiscării, printr-o încheiere motivată care are caracterul unui act jurisdicţional sau, după caz, prin hotărîre judecătorească, în termen de cel mult 30 zile de la data înregistrării plîngerii.

Încheierea prin care s-a soluţionat plîngerea şi hotărîrea judecătorească sînt definitive şi executorii.

Art. 39. -

În caz de anulare a procesului-verbal, lucrurile confiscate, cu excepţia celor a căror deţinere sau circulaţie este interzisă, se restituie celui în drept.

Dacă lucrurile prevăzute în alineatul 1 au fost valorificate, se va dispune să se achite celui în drept o despăgubire bănească egală cu suma realizată prin valorificare.

Art. 40. -

Punerea în executare a amenzii se face:

a) de către organul care a aplicat amenda, ori de cîte ori procesul-verbal de constatare a contravenţiei a rămas definitiv prin neexercitarea căii de atac în termenul prevăzut de lege;

b) de către organul care a soluţionat plîngerea, în celelalte cazuri.

În vederea executării amenzii, organele prevăzute în alineatul precedent vor comunica din oficiu, organului financiar al comitetului executiv al consiliului popular al localităţii în care domiciliază sau îşi are sediul contravenientul, procesul-verbal de constatare a contravenţiei sau, după caz, o copie a încheierii ori a dispozitivului hotărîrii judecătoreşti de soluţionare a plîngerii. Executarea se face asupra veniturilor sau celorlalte bunuri ale contravenientului, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale.

Fiecare dintre actele prevăzute în alineatul 2 constituie titlu executor.

Art. 41. -

În scopul executării despăgubirii stabilite pe bază de tarif, actele prevăzute în art. 40 alin. 2 se comunică şi părţii vătămate, care va proceda potrivit dispoziţiilor legale privitoare la executarea silită a creanţelor, dispoziţiile art. 40 alin. ultim fiind aplicabile.

Art. 42. -

Confiscarea se aduce la îndeplinire de organul care a dispus această măsură, în condiţiile prevăzute de lege.

Art. 43. -

Avertismentul se adresează oral ori de cîte ori contravenientul este prezent la constatarea contravenţiei şi sancţiunea este aplicată de agentul constatator.

În celelalte cazuri, avertismentul se socoteşte executat prin comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenţiei cu rezoluţia corespunzătoare, iar dacă sancţiunea a fost aplicată de organul care a soluţionat plîngerea, prin încunoştinţare scrisă.

CAPITOLUL IV Dispoziţii speciale şi tranzitorii

Art. 44. -

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

Sancţiunile prevăzute în prezenta lege nu se aplică în cazul contravenţiilor săvîrşite de militarii în termen. Procesul-verbal de constatare se trimite comandantului unităţii din care face parte contravenientul, spre a i se aplica, dacă procesul-verbal este întemeiat, măsuri disciplinare.

Dacă prin contravenţia săvîrşită de un militar în termen s-a cauzat o pagubă sau dacă sînt lucruri supuse confiscării, organul competent potrivit dispoziţiilor prezentei legi va stabili despăgubirea pe bază de tarif şi va dispune asupra confiscării. Copie de pe procesul-verbal se comunică contravenientului, părţii vătămate şi celui căruia îi aparţin lucrurile confiscate.

Art. 45. -

Ministerul Forţelor Armate, Ministerul Afacerilor Interne şi Consiliul Securităţii Statului vor stabili organele care constată şi sancţionează contravenţiile săvîrşite de ofiţeri, subofiţeri, maiştri militari sau angajaţi civili în cadrul unităţilor, formaţiunilor, eşaloanelor şi comenzilor respective în legătură cu serviciul, precum şi organele care soluţionează plîngerile contra proceselor-verbale de constatare a acestor contravenţii.

Art. 46. -

Dispoziţiile prezentei legi se întregesc cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, care se aplică în mod corespunzător.

Art. 47. -

Dispoziţiile legii de faţă nu se aplică contravenţiilor la regimul vămilor.

De asemenea, dispoziţiile art. 25, 26 şi 27 nu se aplică în cazul contravenţiilor prevăzute în Decretul nr. 887 pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor privind poluarea apelor mării de către nave maritime, din 8 septembrie 1967.

Art. 48. -

Termenele de prescripţie prevăzute în Decretul nr. 184/1954 rămîn aplicabile prescripţiilor neîmplinite la data intrării în vigoare a legii de faţă, dacă nu sînt aplicabile dispoziţiile art. 12 alin. 1.

Art. 49. -

Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor încheiate pînă la data intrării acesteia în vigoare şi care se mai află la agenţii constatatori.

Procesele-verbale de constatare a contravenţiilor, care la data intrării în vigoare a legii de faţă se află înaintate la organele prevăzute în art. 19 din Decretul nr. 184/1954, vor fi rezolvate de aceste organe.

Plîngerile împotriva încheierilor de aplicare a sancţiunii şi a măsurii confiscării, precum şi de stabilire a despăgubirilor, date de organele prevăzute în art. 19 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 184/1954, se soluţionează de organele imediat superioare acestora. Dacă prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei se prevede pentru contravenţia săvîrşită o amendă mai mare de 1.000 lei sau dacă despăgubirea stabilită pe bază de tarif ori, valoarea lucrurilor confiscate depăşeşte 1.000 lei, plîngerea persoanei fizice se soluţionează de judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvîrşită contravenţia.

Dacă încheierea de aplicare a sancţiunii şi a măsurii confiscării, precum şi de stabilire a despăgubirilor a fost dată de una dintre comisiile prevăzute în art. 19 alin. 1 lit. b din Decretul nr. 184/1954, plîngerea se soluţionează de preşedintele comitetului executiv al consiliului popular pe lîngă care funcţionează comisia.

Plîngerile împotriva încheierilor de aplicare a sancţiunii şi a măsurii confiscării, precum şi de stabilire a despăgubirilor, pendinte la judecătorii la data intrării în vigoare a legii de faţă, vor fi soluţionate de către acestea.

Art. 50. -

Decretul nr. 184/1954 pentru reglementarea sancţionării contravenţiilor, republicat la 28 mai 1955, cu modificările ulterioare, Decretul nr. 420 pentru exceptarea personalului Ministerului Forţelor Armate, respectiv Ministerului Afacerilor Interne, de la prevederile art. 25 din Decretul nr. 184/1954 în cazul contravenţiilor privind disciplina financiară, din 19 noiembrie 1959, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi, se abrogă.

Rămîn în vigoare dispoziţiile Decretului nr. 329 privind sancţionarea unor contravenţii la regulile de călătorie cu trenul, din 3 mai 1966, precum şi dispoziţiile din legi sau decrete care stabilesc fapte ce constituie contravenţii şi sancţiunile corespunzătoare. Dispoziţiile art. 21 din Decretul nr. 379 privind stabilirea impozitului pe veniturile agricole ale populaţiei, din 8 august 1957, art. 37 din Decretul nr. 18 pentru stabilirea impozitelor şi taxelor locale, din 18 ianuarie 1952 şi art. 38 din Decretul nr. 153 privitor la impozitul pe veniturile populaţiei, din 11 mai 1954, continuă să se aplice numai pînă la intrarea în vigoare a hotărîrii Consiliului de Miniştri pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele privind impozitele şi taxele.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

Art. 51. -

Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 1969.

Pînă la intrarea în vigoare a actelor normative de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor ce se vor emite potrivit prezentei legi de organele arătate în art. 2, dar nu mai tîrziu de 1 an de la data prevăzută în alineatul 1, rămîn aplicabile dispoziţiile privind determinarea faptelor ce constituie contravenţii, sancţiunile corespunzătoare şi persoanele cărora le sînt aplicabile, cuprinse în actele normative emise în temeiul Decretului nr. 184/1954.

Bucureşti, 12 noiembrie 1968.

Nr. 32.

Bucureşti, 12 noiembrie 1968.

Acest document poate avea modificări ulterioare. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

Pot fi de interes: